another

Chiar dacă recunoaştem sau nu, toţi ne dorim să fim speciali...
Zilele trecute am dat ochii cu un Audi A1 Quattro. Nu este cea mai rară maşină pe care am văzut-o , dar nici nu poate fi trecută cu vederea. Ştiind că este construită în doar 333 de exemplare, ai putea spune că ai şanse mai mari să vezi un Enzo, de pildă. Bineînţeles, asta nu o face nicidecum mai specială, având în vedere că este doar un A1 pe steroizi, dar acum încercam să subliniez nevoia de exclusivitate a oamenilor. Pare-se că asta-i natura umană, iar nevoia de de-a avea lucruri rare, care subliniază individualitatea, coboară tot mai jos în ierarhia lui Maslow.

Chiar şi tu îţi doreşti chestii care să te facă să te simţi special, iar când ştii că din 7 miliarde de oameni, doar tu şi alţi 332 de lunatici aţi plătit peste 40.000 de euro pentru un A1, ar trebui să te simţi foarte, foarte special. Atât de special, încât ar trebui să porţi o cască de protecţie şi vestă de salvare când serveşti ciorbă lă restaurant... Ştii tu, din motive de precauţie; wink, wink. Lăsând gluma, sunt foarte conştient că, într-un final, valoarea acestor maşinii va rămâne destul de ridicată pentru că automobilele rare sunt practic o investiţie, chiar dacă, din păcate, o bună parte sunt cumpărate doar pentru hrăni orgoliul proprietarilor... Dar ce te faci când 333 de exemplare sunt prea multe pentru tine? Ce te faci când te deranjează celelalte 49 de modele MC12 făcute în serie? Ce te faci când ştii că mai sunt doi oameni care se bucură de un Veneno? Păăăăăi.....

Cu ocazia centenarului celebrat anul acesta de Aston Martin, carosierul Zagato a venit cu un cadou pentru constructorul britanic si doi dintre cei mai avuţi clienţi ai acestuia. Astfel, o pereche de Aston-uri coachbuild(adică „unikt”, pe înţelesul oamenilor din Dobrogea), au fost construite in onoarea băieţilor din Gaydon. Ca să te fac să înţelegi povestea de dragoste între Aston Martin şi Zagato, trebuie să-ţi spun că este asemănătoare cu cea dintre Ferrari şi Pininfarina. Da, este chiar atât de buna, iar fructele iubirii sunt mai dulci ca mierea... Cel puţin majoritatea: DB4 Zagato, DB7 Vantage Zagato, DB AR1, V12 Zagato şi multe altele...* Secretul italienilor a avut întotdeauna la bază o reţetă simplă: Bruta britanică nu ducea lipsă de caracter, dar aceştia o cizelau cu puţin fler şi câteva mirodenii mediteraneene, iar apoi o serveau crudă. Aşadar, au reuşit acum italienii să transforme friptura cu budincă englezească de rinichi în prosciutto crudo? Mmmmmm... nu.

Personal, întotdeauna am admirat Aston-urile doar pentru sentimentul de eleganţă, nonşalanţă şi încredere pe care îl emană. Sunt maşini alfa, GT-uri care nu au nevoie de uşi - fluturaş ca să atragă privirile şi nici nu se grăbesc să ajungă primele la destinaţie. Chiar de aceea nu voi ezita să declar că Aston Martin este cel mai cool constructor de automobile.... iar combinaţia Aston - Zagato; distrugătoare! Şi atunci mare mi-a fost mirarea când mi-am dat seama ca nu-mi plac noile coachbuilduri... Intitulate DBS Coupe Zagato Centennial şi DB9 Spyder Zagato Centennial, sunt construite pe platforma modelelor DBS şi DB9 Volante şi, dacă faci un pas în spate ca să le admiri liniile, vei vedea că în ciuda măruntaielor diferite, doar acoperişul specific le diferenţiază. În speţă, ambele maşini sunt realizate în acelaşi stil, nefiind primul cuplu, semnat de către Zagato, alcătuit dintr-un coupe şi un cabrio.

Nu pot spune că schiţa modelului DBS Coupe este nereuşită, ba din contră. Uitându-mă peste liniile musculoase ale caroseriei, mă lovesc brusc de amintirea modelului Vantage, mai exact V600 sau Le Mans. Totuşi, rezultatul final nu se ridică la nivelul aşteptărilor... Unde este admisia laterala imensă de pe aripă? Ce s-a întâmplat cu farurile? Şi de ce oglinzile retrovizoare nu sunt la marginea geamului? Măcar capota lungă, nasul coborât şi farurile care - mulţumesc lui Dumnezeu - nu se mai prelungesc pe aripi, oferă maşinii un aer old - school şi clasic. De fapt, grila supradimensionată care forţează nasul şi capota maşinii să se muleze după forma acesteia, mă duce cu gândul la modelul DBS al anilor 70; probabil cel mai cool Aston Martin.

Ok, recunosc, privită din faţă maşina te atrage inexplicabil, chiar dacă seamănă cu balena aia albastră cu zâmbetul pervers din atlasele zoologice vechi. Dar ai văzut spatele? Este realizat într-un stil nemaiîntâlnit până acum la Zagato, de aceea este greu de digerat. Emană sentimentul anilor '90, când industria auto părăsea urâţenia optzecistă, iar designerii încercau marea cu degetul ca să creeze ceva kitcho...ăăăăă, frumos. Din fericire, prea puţine din ideile acestora au ajuns să fie produse în serie, cele mai multe îmbolnăvindu-ne de cataractă la saloanele auto. *Eh, se putea şi mai rău, dar se putea şi mai bine...

În orice caz, aceste doua exemplare de Aston Martin sunt numai bune pentru a hrăni orgoliul viitorilor proprietari şi de-ai face să se simtă foarte, foarte speciali pentru o sumă foarte, foarte specială de bani. Preţul este deocamdată necunoscut, dar probabil va fi atât de mare încât va avea propria atracţie gravitaţională... Cu varianta Spyder poate ne vom mai întâlni, dar varianta Coupe se îndreaptă către un colecţionar japonez, ceea ce înseamnă că va fi închisă într-un garaj şi nu o vom mai vedea câţiva ani buni. Asta pentru că, în concordanţă cu „tradiţia”, maşinile din colecţiile japoneze nu sunt afişate în public, acestea fiind majoritatea timpului ascunse şi dezvăluite doar la revânzare. Dacă nu mă crezi, atunci gândeşte-te când e ultima oară când ai văzut o poză cu un Ferrari 575 GTZ, sau cu Fioravanti SP1..